"iesire la mare"

Singura solutie propria evolutie

2012-01-17T00:57:00.001-08:00

Un mesaj cu adevarat deosebit din Piata Universitatii.

Subscriu...

Gramada Romaniei - IMPERIALA -

2011-09-14T05:24:00.000-07:00

Unul dintre motivele pentru care am ales sa scriu pe blog despre evolutia nationalei Romaniei la Cupa Mondiala de rugby din Noua Zeelanda este faptul ca stirile venite din emisfera sudica sunt foarte saracacioase, deoarece nici o televiziune sau ziar de la noi din tara nu a binevoit sa-si trimita vreun corespondent la acesta competitie.

Am vazut astazi meciul dintre Georgia si Scotia doua echipe aflate in grupa cu Romania. Multa lume de la acesta Cupa Mondiala vorbea despre gramada georgiana ca ar fi cea mai puternica din lumea. Spre surprindera tuturor georgienii au fost dominati destul de clar pe gramada de scotieni. Ma intreb cam pe unde s-ar afla gramada Romaniei intr-un astfel de clasament avand in vedere ca in meciul cu Scotia, gramadarii nostri au fost imperiali, maturand pur si simplu cu gramada scotiana.

Oricum reactiile la adresa echipei noastre in presa internationala au fost unele extrem de elogioase. Multi specialisti internationali, inca incearca a inteleaga, cum a fost posibil sa scapam victoria intr-un meci pe care l-am avut in mana.

Marius Tincu(Perpignan), Mihaita Lazar(Aix en Provence), Ion Paulica(London Irish) au fost cei trei romani magnifici din linia 1 a gramezii.

Romania - Scotia

Bravo Romania, Bravo Stejarii !!!

2011-09-09T20:40:00.000-07:00

Echipa noastra a facut un meci mare in aceasta dimineata la Cupa Mondiala ce se desfasoare in Noua Zeelanda.
Desi am fost invinsi de una dintre cele mai puternice echipe din lume, baietii nostri incurajati de sute de romani stabiliti in aceasta tara, au fost foarte aproape de o mare surpriza. Au preluat conducera in minutul 68 cu scorul de 24-21, cu 12 minute inainte de final.
Din pacate datorita schimbarilor numeroase facute pe banda rulanta, jucatorii de rezerva si-au intrat mai greu in ritm. Pana la urma am pierdut cu 34-24 dar acesta este un rezultat extraordinar ce va schimba intru' totul imaginea rugby-ului romanesc in lume. Deja acet rezultat a facut inconjurul "planetei ovale"
Ca si fapt divers, Romania a dominat categoric Scotia pe inaintare, ambele eseuri ale noastre fiind marcate de acesta, unul printr-un mol rulant si unul pe gramada.

Doamne ocroteste-i pe romani

2011-09-08T03:29:00.000-07:00

Sambata dimineata la ora 4.00 - transmisie in direct digisport - are loc la Invercargill meciul de rugby dintre Scotia si Romania din cadrul Cupei Mondiale ce se desfasoara in Noua Zeelanda. Meciul este unul extrem de greu pentru reprezentativa noastra din perspectiva faptului ca scotienii vor alinia cel mai bun 15, iar noi nu vom putea face acelasi lucru.
Din formatia noastra va lipsi cel mai bun produs al rugby-ului autohton din ultimii 10 ani, Catalin Fercu, ramas acasa pe motivul oficial ca nu suporta drumul cu avionul. Deasemenea acum 2 zile Calafeteanu a fost internat de urgenta in Noua Zeelanda, fiind suspect de pancreatita si nu va putea evolua in acest prim meci. Cei doi se alatura fostului capitan Sorin Socol, certat cu antrenorul Romeo Gontineac. De neinteles este si refuzul celor 3 jucatori din prima divizie franceza - cel mai puternic campionat din Europa - Manta cu Balan (Lyon) si Toderasc(La Rochelle), care s-au retras de la nationala.
In aceste conditii meciul nostru va fi unul extrem de dificil. Chiar si asa echipa noastra are potentialul necesar pentru a face un meci mare. Este binecunoscut faptul ca Scotia este motivul principal pentru care "Turneul celor 6 natiuni" cea mai importanta competitie europeana este una inchisa. Initial cand Italia se clasa constant pe ultimul loc in turneu, se punea problema retrogradarii ei si promavarii primei echipe din Cupa Europeana a Natiunilor, competitie din care face parte si Romania sau cel putin jucarea unui meci de baraj intre acestea. Cum in ultimii ani Italia a reusit sa evite acea ultima pozitie pasandu-i "lingura de lemn" Scotiei, "lorzii" irb-ului cu multi scotieni printre ei - organismul oficial al acestui sport - nu-si putea imagina "Turneul celor 6 natiuni" fara Scotia, mai ales dupa progresul deosebit realizat de Georgia in acest sport. Mentionez ca Georgia era sa bata Irlanda la CM din 2007. Din acest punct de vedere o confruntare intre Scotia si Georgia sau Romania putea deveni una chiar periculoasa.
Dar de ce ti-e frica nu scapi... Scotienii sunt in grupa atat cu noi cat si cu georgienii la aceasta Cupa Mondiala. Este important ca macar una dintre aceste formatii sa invinga Scotia pentru a reusi sa miste din temelie o structura rigida care nu a facut altceva decat sa adanceasca decalajul dintre primele 10 formatii ale lumii si urmatoarele 10 din care facem parte si noi.
Le doresc succes si georgenilor - care in opinia ziaristilor de la new zeeland herald au cea mai puternica gramada din lume.
Cu multa speranta astept evolutia echipei noastre pentru a demonstra tuturor - dar si "baietilor destepti", scoliti la cele mai elitiste universitati britanice si americane - forta si taria de caracter a poporului roman, unele dintre calitatile pe care in opiniile lor ciudate, ei le asociaza doar popoarelor puternice in acest sport.
Cei care nu cred ca in acest sport sunt posibile surprizele, le reamintesc ca in iulie 2011 Insulele Samoa - o echipa din aceeasi categorie valorica cu Romania - a invins la Sydney pe viitoarea castigatore a 3 nations, Australia furnizand una dintre cele mai mari surprize cunoscute din acest frunos sport.
HAI ROMANIA, HAI STEJARII !!!

Asocieri...

2011-07-06T00:46:00.000-07:00

Am gasit un documentar interesant pe youtube, in care ne apare ca Romania, are, alaturi de alte 30 tari, o baza denumita Law Racovita in Antartica.
Vazand care sunt celelalte tari, care sunt intrebarile pe care si le pune realizatorul documentarului nu am putut sa nu fac asociere cu o carte citita acum ceva vreme, "Pergamentul Secret" al controversatului scriitor sub pseudonimul Radu Cinamar, autor ce a publicat inclusiv in America, alaturi de cunoscutul Peter Moon cartea " Transilvania Sunrise". Acesta ne-a informat inca de acum vreo 3-4 ani de cand a fost scrisa cartea, despre ceea ce se intampla acolo, lucruri carora multora dintre noi ar fi putut atunci sa li se para SF -uri. Astazi tot mai multa lume stie ca ceva se intampla in Antartica, iar oameni din domeniul politicului si din tari care nu au baze acolo isi manifesta nemultumirea. In http://www.financiarul.ro/2011/05/03/ce-anume-cauta-armata-sua-in-antarctica-sub-calota-de-gheata/, ni se spune urmatoarele:
"Armata americană a cenzurat orice informaţii cu privire la această descoperire senzaţională. În ciuda embargoului informaţional impus, au circulat diverse rapoarte prin care americanii au început, în secret, excavarea locului acestei descoperiri senzaţionale.
- Preşedintele Parlamentului Francez confirmă că e vorba de o structură veche de peste 12.000 de ani
Unele ţări europene chiar au protestat faţă de lucrările de excavaţie întreprinse de armata SUA, întrucât se ştie că Antarctica este teritoriu internaţional protejat de orice exploatări făcute de mâna omului, scrie Beforeitsnews.com.
Nicole Fontaine, fost preşedinte al Parlamentului francez, chiar a declarat următoarele: “Dacă armata americană a construit ceva acolo, ea violează Tratatul internaţional privind Antarctica. Dacă nu, trebuie să vedem despre ce e vorba. Poate fi ceva ce are o vechime de cel puţin 12.000 de ani, ce a fost acoperit de gheţurile Antarcticii. Aceasta ar reprezenta cea mai veche structură artificială de pe planeta noastră. Pentagonul trebuie să dezvăluie ceea ce ascunde”.
Mai jos, am sa incerc sa redau in cateva pasaje, versiunea lui Cinamar din cartea "Pergamentul Secret" despre cele ce au fost descoperite acolo cat si cauza pentru care Romania este prezenta.
De retinut sunt atat datele de aparitie a bazelor din documentar cat si datele aparitiei fenomenului din carte cat si binenteles data aparitiei cartii:
"Eram informat că destinaţia finală era un punct situat în apropierea bazei militare americane Macor, în partea de S-V a Antarcticii, unde a apărut un fenomen cosmic ce implică o tehnologie nepământeană.
Mi se oferea lista cu membrii echipei, raporturile ierarhice, nivelul de acces informaţional - am văzut că acesta era maxim pentru toţi cei din echipa in care eram şi eu inclus - şi încă unele specificaţii pe care nu am voie să le dezvălui. Pe două pagini era prezentată o scurtă notă informativă despre baza americană Macor, despre activitatea de acolo şi despre principalele evenimente care au survenit în ultimele decenii în acea zonă.
Apoi raportul trecea la prezentarea de fond a problemei: pe data de 22 ianuarie 2007 echipamentul tehnic al bazei a înregistrat o activitate neobişnuită pe unul din vârfurile munţilor de joasă înălţime aflaţi la o depărtare de aproximativ 20 de kilometri de aceasta. Astfel de “semnale” ciudate se înregistraseră şi în anul precedent, indicând o triangulaţie dublă, specială: cu munţii Orăştiei din România şi cu muntele McKinley din Alaska. În niciuna din aceste regiuni Serviciul de Contrainformaţii Militare al SUA nu avea referinţe despre activităţi dubioase. Mi-am spus că poate aşa se explicau presiunile diplomatice de acum ceva timp din partea diplomaţiei americane.
Totuşi, până aici nu era chiar ceva ieşit din comun, cu excepţia misterului că nimeni nu înţelegea care e semnificaţia reală a acelor zone indicate. Surpriza a survenit în luna ianuarie, când cele trei puncte au fost legate la rândul lor prin indicarea unei rezultante în spaţiul cosmic, având ca ţintă satelitul Europa al lui Jupiter. Am parcurs nerăbdător şi restul materialului: spunea că o zonă precisă a calotei ce acoperea acea zonă muntoasă din Antarctica, de lângă baza Macor, se topise în două ore, dând la iveală pe unul dintre versanţi un dispozitiv tehnologic de o complexitate extraordinară. Erau prezentate patru fotografii, din unghiuri diferite, cu anumite referinţe topometrice. Obiectivul avea o formă de trunchi de con cu baza o elipsă; în mod evident funcţiona ca un fel de “baliză cosmică”. Avea dimensiunile aproximative ale unei clădiri cu trei etaje, iar aproape de vârf, cam la două treimi de bază, prezenta un fel de “guler”, ca un evantai amplu, posibil un fel de antenă. În fotografii, această particularitate constructivă apărea ca nişte panouri uriaşe, foarte luminoase, cu linii de culoare roşie şi albă, asemănătoare cu laserele. Existau însă acolo multe alte elemente, pe care nu le-am putut distinge cu claritate din fotografii.
Raportul mai preciza că nu a putut fi identificată sursa excepţională de energie care a putut topi acea masă gigantică de gheaţă într- un interval de două ore, baliza fiind acoperită cu un strat de 210 metri de gheaţă, dar în mod evident acea sursă provenea din interiorul dispozitivului. Ultimul element menţionat era faptul că, după topirea gheţii, baliza începuse să emită nişte semnale luminoase de o intensitate colosală, într-un ritm foarte rapid, asemănător pulsarilor. În dimineaţa zilei precedente, deci pe 24 ianuarie 2007, la 3 zile de la declanşare, orice manifestare de acest gen încetase. Eram informati totuşi că dispozitivul continuă să funcţioneze, emiţând energie şi păstrând spaţiul care îl înconjura perfect uscat; baliza era luminată şi în mod evident exista o anumită activitate interioară, însă emisiile energetice puternice încetaseră".

pentru citit cartea aici.

Au ales salbaticia...

2011-05-19T03:21:00.000-07:00

Acesta este un extraordinar documentar realizat de catre Carmen Avram. Se pare ca migratia bogatilor si a intelectualilor rusi catre zone pustii este un fenomen care incepe sa ia amploare. Inceteul cu incetul lumea se trezeste, simte, relizeaza si se transforma...

Sibiu & Lion's

2011-01-24T00:16:00.001-08:00

Zilele trecute am intrat si iesit de mai multe ori cu masina din Sibiu.
Atat la intrare cat si la iesirea din oras se afla binecunoscutele panouri care ne ureaza bine am venit si care ne spun cu cine este infratit acest oras. Mai este insa un detaliu care ori mi-a scapat in mai multe randuri ori a fost adaugat ulterior. Pe toate aceste panouri la baza lor se afla o sigla care apartine unei organizatii numite Lion's. Nu prea stiu eu bine cine sunt acestia decat cateva detalii de binefacatori in folosul unor comunitati, lucru aflat din vremurile in care rasfoiam presa.
De curand insa am citit aici o carte "Viitor cu cap de mort" a unui autor pe nume Radu Cinamar. In ea exista si un capitol cu referire la aceasta organizatie care m-a pus pe ganduri... Fara nici un alt comentariu din partea mea il redau mai jos:
"...Primul eşalon sau nivel îi include pe cei care abia au aderat la lojile noastre masonice sau care nu prezintă un interes deosebit pentru a li se putea încredinţa sarcini dificile. Ei sunt „zilierii", adică cei care fac multe aşa-zise munci mărunte dar folositoare în măsura în care, luate în ansamblu, ele pregătesc terenul pentru marile lovituri urmărite de noi, cum ar fi naşterea diferitelor confruntări militare, revoluţiile, incapacităţile de plată la nivel naţional, adică o „artilerie grea" care este strategic folosită de personalităţi importante din organizaţia noastră. Aceste acţiuni de anvergură intră în scenă, însă, abia după ce „materialul" a fost preparat, adică după ce „zilierii" noştri acţionează o anumită perioadă de timp ghidaţi din umbră de noi înşine, fără ca ei să-şi dea prea bine seama de scopul care este urmărit. Din această categorie fac parte mai ales cei care au parvenit într-un timp scurt, cei care s-au îmbogăţit rapid dar care, totuşi, au o minte slabă, cei care se află în căutare de titluri, ranguri şi recunoaştere socială; în general vorbind, snobii şi cei marcaţi de anumite complexe de inferioritate, pe care doresc să le suplinească imaginându-şi că fac parte şi chiar alcătuiesc pătura înaltă şi bogată a societăţii. Trebuie să fie orgolioşi, ipocriţi şi egoişti, cu o anumită putere financiară, dar totuşi insuficient de bogaţi, pentru ca astfel să le rămână nostalgia după o viată cu adevărat regească, pe care să o jinduiască în ascuns. In plus, este esenţial ca ei să aibă funcţii relativ importante în aparatul statal, deoarece avem nevoie de pârghii şi trafic de influenţă atât la vârful conducerii, cât şi la nivelul mic al administraţiilor locale, adică acolo de unde începe intriga care îşi croieşte drum spre centru. De aceea, la această categorie de membri ne orientăm în general pentru atragerea profesorilor universitari, avocaţilor, doctorilor, inspectorilor, primarilor şi anumitor oameni de afaceri locali. Pentru toţi aceştia am creat nişte „supape", nişte motivaţii pentru a-i tenta şi folosi ulterior în scopurile noastre. Există cluburi selecte, precum Rotary sau Lion's care le nasc sentimentul că fac parte din marea aristocraţie a ţării şi că se află, deci, în fruntea societăţii, în realitate, aceste cluburi sunt un fel de praf în ochi şi chiar o pavăză împotriva eventualelor atacuri din exterior, deoarece persoanele care fac parte din ele se vor lupta cu îndârjire pentru a-şi păstra privilegiile pe care le-au dobândit ca membri în aşa-zisul high-life al societăţii. Îi atragem şi îi stimulăm prin afişarea unei faţade serioase şi selecte a acelei societăţi elitiste, în care ei află că pătrund oameni de bine, oameni care reprezintă doar crema societăţii, care au putere şi influenţă în diferitele organisme ale statului. Această prezentare foarte atrăgătoare o întreţinem prin lux, prin posibilitatea de a avea relaţii sus-puse şi prin ajutor financiar, îţi repet, toate acestea creează obligaţii..."

Curcubeu

2010-09-27T04:47:00.001-07:00

Ieri am avut parte de 3 reprize de curcubeu. Una dintre ele a fost mai deosebita pentru ca am avut parte de un dublu curcubeu.

Terenurile de baschet din Costinesti

2010-08-19T04:58:00.000-07:00

Anul acesta - ca de altfel in fiecare an din ultimii 10 si cam o data la 2 ani din 1977 pana in 1999 - am fost din nou la Costinesti. De aceasta data datorita crizei nu am stat decat 15 zile. Despre Costinesti si litoralul romanesc cam toata lumea cunoaste in linii mari ce se intampla. Mai in detaliu am sa scriu despre celebrele terenuri de sport din aceasta statiune. Dupa cum se vede din pozele de mai sus, acestea se afla in acet moment in paragina. Situate relativ in centrul statiunii langa Teatrul de Vara si in spatele faimosului bar de rockeri White Horse, acestea au fost pana nu cu multi ani in urma una dintre atractiile statiunii. Pe langa cele 2 terenuri de baschet, mai erau terenuri de volei, 2 de tenis de camp, 2 de fotbal. De-a lungul anilor, pe acestea, se desfasurau campionatele statiunii organizate cu mare fast prin prezentari la difuzoarele statiunii de catre cei de la Radio Vacanta. Deasemenea an de an si serie de serie se organizau campionatele studentesti. Era o vanzoleala si o atmosfera placuta de nedescris. Pe aceste terenuri si-au tinut antrenamentele din cadrul cantonamentelor foarte multe echipe de prima divizie si echipe de juniori din campionatele Romaniei de baschet, handbal, volei etc. Spre seara odata cu racoarea si terminarea activitatilor oficiale incepeau meciurile neoficiale la care participau atat sportivi legitimati cat si amatori. Erau prezente pe aceste terenuri la miscare toate natiile pamantului: romani, greci, arabi, italieni, africani etc. La aceste meciuri de amatori participau si foarte multe vedete din domeniul muzicii, actoriei si mass mediei din acele timpuri dar si din cele actuale. Din pacate din tot ce a fost atunci, astazi, s-a ales praful. Cu nostalgia amintirilor, revin cu placere, an de an in aceste locuri asa cum fac si alti veterani ai acelor frumoase vremuri...

300 eroii lui Mihai

2010-06-22T23:59:00.000-07:00

Saptamanile trecute pe "Pro Cinema" a fost filmul romanesc "Nemuritorii". Am sa scris despre acesta, deoarece el a fost inspirat dupa niste fapte reale oarecum mai putin cunoscute.
In mare ideea filmului este, ca mai multi osteni viteji de-a lui Mihai, care au luptat pentru acesta prin strainatate vor sa se intoarca acasa dupa moartea acestuia, avand asupra lor steagul domnitorului roman cu care vor sa-i ridice din nou la lupta pe romani, impotriva asupritorilor straini. In film mai este introdusa si o comoara fictiva pe care valahii ar fi avut-o asupra lor si care urma sa fie folosita acestor scopuri, dar care avea si rol psihologic de liant pentru luptatorii lui Mihai. In peregrinarile lor pentru intoarcerea in tara acesti viteji vor lupta atat impotriva armatei armatei austro - ungare cat si impotriva turcilor. O parte din film a fost realizata in frumoasele chei ale Dambovicioareai pe care cei care au vizitat si frumoasa noastra tara, le vor tine minte prin prisma copiilor vorbitori de mai multe limbi straine de la pestera.
Acesta a fost filmul... Legenda spune ca Mihai ar fi trimis 300 dintre cei mai buni luptatori ai sai in sprijinul regelui Frantei care era in razboi cu regele Angliei. Cei 300 de soldati odata ajunsi pe campul de lupta au descoperit 2 armate aliniate ce se pregateau sa duca o lupta clasica de gentelmeni cu impuscaturi la comanda 1,2,3 si...de la o distanta bine determinata una fata de alta si cu ceaiuri servite dupa fiecare runda de salve de catre comandantii armatelor. Valahii nostri, care se spune ca erau de o cruzime iesita din comun au intrat in englezi omorandu-i pe acestia fara mila. Luptatorii lui Mihai au pierdut in acesta lupta pe care au castigat-o rapid doar 8 soldati. La intoarcerea catre tara acestia afla ca domnitorul Mihai a fost ucis miseleste si hotarasc sa continue lupta, pentru infaptuirea idealurilor domnitorului. Acestia de-a lungul anilor vor duce razboaie cu austro-ungarii, turcii si tatarii creandu-le pagube importante acestora fiind cautati de catre toate aceste armate. Legenda spune ca acest comandat al valahilor - in film este Sergiu Nicolaescu - avea tot corpul trasat cu insemne care reprezentau numarul celor omorati de acesta in lupta. Odata cu trecera anilor, multi dintre acesti bravi soldati au pierit in batalii ramanand doar viteazul lor comandat care s-a retras la manastirea Neamt unde a inceput scrierea unei carti de pilde din tarile romane. Aceasta carte va fi tiparita la Liov deoarece in urma invaziei tataresti doar 12 calugari printre care si fostul comandat acum "raspopit" se retrag si lupta aparand cu sangele lor acesta carte. Odata ajunsi la Liov, comandantul moare in urma ranilor avute lasandu-ne in urma Octoihul de la Liov carte care acum se afla in posesia unui mare colectionar roman de carti rare.

Adela

2010-05-11T23:11:00.000-07:00

Acum 2 saptamani pe Tvr Cultural a fost difuzat filmul romanesc "Adela" in regia lui Mircea Veroiu, realizat in 1984. A fost o surpriza placuta pentru acea seara de vineri, deoarece nu am fost increzatori - eu si Monica - ca vom gasi vreun film de calitate la televizor, avand ca alternativa, o lista de filme, procurate la recomandare pe cd. Filmul l-am mai vazut in cateva randuri - amandoi - dar niciodata impreuna. El este unul dintre punctele comune ale subiectelor placute de discutie, avute la inceputul relatiei, cat si de-a lungul anilor. Filmul este o adaptare dupa o nuvela scrisa de Garabet Ibraileanu avandu-i in rolurile principle pe marii nostri actori Valeria Seciu, George Motoi, Stefan Sileanu, iar in rolul frumoasei, delicatei si sofisticatei Adela - o surpriza pentru noi doi, deoarece niciodata nu am stiut cine este desi ne stim - pe Marina Procopie.
Pe langa dialogurile placute, linistite, culte si de suflet, filmul impresioneaza si atat prin peisgistica deosebita in care a fost realizat cat si prin deoasebita sa coloana muzicala.
A fost un film pe sufletul nostru pe care vi-l recomand cu placere.

O tara frumoasa...

2010-05-10T00:12:00.000-07:00

Pe zi ce trece - de cand televizorul sta stins - incep sa-mi imi redescopar tara. Candva credeam ca este frumoasa. O vreme insa... am fost orbit , pacalit si inrait impotriva ei de cativa indivizi meschini, conducatori de mass media si alti cativa politicieni vanduti, care o denigreaza si o murdaresc continuu. Deasemenea constat pe zi ce trece cat de minunati sunt majoritatea oamenilor acestei frumoase tari. Din pacate pentru mine, in acea perioada am crezut ca majoritatea noastra sunt rai, iar realitatea este raul cel prezentat constant in ziare si la tv. Dar nu este deloc asa... ei sunt putini si disperati, iar raul de la cei 1%, altfel dacat noi, este prezentat repetitiv, constant si cateodata agresiv, astfel incat ajungem sa credem ca ei sunt cei multi si normali, iar noi, putini si altfel decat ei.
Ieri am fost la Manastirea Prislop. Au fost veniti sute de oameni - pe o vreme rece si ploiasa - din toate colturile tarii, pentru a se reculege la mormantul Parintelui Arsenie, a asculta Sfanta Liturghie, a admira minunatele locuri impadurite din preajma manastirii si din zona Tarii Hategului si de a bea apa lipede, curata din izvoarele de munte. Totul a fost frumos, linistitor, inaltator, civilizat, curat si respectuos. O "alta Romanie"...? Nu... Ea este tara noastra... doar Romania. "Alta..." dar nu Romanie, sunt ei.

Un cantec frumos...

2010-03-03T23:52:00.000-08:00

Pentru ca suntem in postul pastelului va propun sa ascultati un cantec religios din finalul interviului cu Parintele Tadei. Incepe cam de pe la jumatatea filmuletului. Este fara orchestratie... Doamne ce voce limpede, curata... si patrunzatoare. Acuratetea vocii imi aduce aminte de cantecul unei calugarite, auzit cu ceva ani in urma in pesterea Cuvioasei Teodora de la Sihla, din muntii Neamtului. Motto-ul din finalul filmuletului "Cum iti sunt gandurile, asa iti este si viata" este si titlul unei carti traduse in limba romana.

Pelerinul Rus - Maturisirile sincere catre duhovnicul sau ale unui pelerin rus cu privire la rugaciunea lui Iisus.

2010-02-18T22:43:00.000-08:00

Avand in vedere existenta Magazinului Manastiresc si in virtutea timpului liber disponibil, din cand in cand ma mai opresc la cititul vreuneia dintre cartile aflate in depozitul acestuia. In serile acestei saptamani la "recomandarea" lui Nicolae Steindhardt venita din cartea "Jurnalul Fericirii" m-am oprit la "Pelerinul Rus". Cum lucrurile intotdeauna "se leaga" intre ele sau mai bine zis "sunt legate", cu doar cateva zile inainte de inceperea acestei carti am vizionat filmul rusesc "Ostrov" in care am regasit "Rugaciunea Inimii" care este subiectul principal al cartii Pelerinul Rus. "Legatura" este oarecum mai veche, deoarece cu multi ani in urma in chilia sa Parintele Teofil de la Sambata imi vorbea si ma indemna catre aceasta.
Si tot ca un mic fapt divers in aceasta carte Pelerinul Rus ajunge si in orasul ucrainean "Biserica Alba" de care ma lega cateva amintiri din vremurile trecute.
"Pelerinul rus este istoria exemplara a unui crestin care incepe prin a se intreba, plin de uimire, cum poate omul sa se roage "neincetat", potrivit indemnului Apostolului, si care, pornind in cautarea raspunsului, ajunge din marea milostivire a lui Dumnezeu, sa dobandeasca lucrarea plina de har a rugaciunii lui Iisus si sa descopere astfel ca, intr-adevar, imparatia lui Dumnezeu se afla inauntrul nostru."

Mongol

2010-02-15T04:04:00.000-08:00

Vineri seara dezamagit de la meciul de baschet CSU - Dinamo, ajuns acasa m-am pus la un film sa ma relaxez. La recomandarea unui blogger alesul a fost "Mongol". A fost un film insufletitor plin de maretie in care este prezentata viata celui ce avea sa devina marele Ginghis Han.

Ostrov - Un film fabulos !!!

2010-02-07T22:34:00.000-08:00

Sambata seara am vizionat la recomandarea mai multor prieteni filmul rusesc "Ostrov". Este un film in fata caruia orice "Oscar" devine prea mic. Pentru un astfel de film nu pot exista asemenea premii. Sunt inca impresionat de acest film plin de intelepciune si adevar. Vreau sa va spun ca numai amintirea unor secvente din acest film imi provoaca emotii puternice materializate in fiori. Vi-l recomand din toata inimia. Va rog sa-l vizionati... Este cu totul altceva decat genul de filme vazute pana acum. Si nu este american... Filmul este viata unui om pacatos devenit calugar intr-o manastire izolata de catre ape. Prin puterea credintei el devine "bineplacut" lui Dumnezeu. Regasim in acest film "Rugaciunea Inimii" pe care Parintele Arsenie Boca si mai apoi Parintele Teofil ne indemna sa o primim in noi si sa nu ne despartim niciodate de ea. Am pus mai jos link-ul catre acesta. Filmul trebuie dezarhivat. Deasemenea subtitrarea este una foarte buna. Vizionare placuta !!!

http://dl.transfer.ro/Ostrov-Transfer_RO-07Feb-5db4b5.zip

Omraam Mikhael Aivahov

2010-02-02T01:04:00.000-08:00

Ieri seara il reciteam pe Omraam Mikhael Aivahov din cartea "Ganduri pentru fiecare zi". Interesant mi s-a parut un anumit pasaj:
" Cand le vorbim unora despre o viata, simpla curata, acest fapt nu le spune nimic, ei se gandesc ca este foarte plicticoasa! De exemplu, viata oamenilor cinstiti... cum ati putea face filme sau scrie carti despre viata acestor oameni? Nu este nimic iesit din comun. In vreme ce, viata unui excroc, a unui agent secret, a unei femei fatale, aduce nenumarate peripetii si aventuri palpitante! In realitate, daca spuneti ca viata simpla este plicticoasa, nici macar nu stiti despre ce vorbiti. Cum se face ca ingerii si arhanghelii care traiesc aceasta viata curata, luminoasa, divina, nu s-au plictisit inca de ea? Viata lor poate parea simpla, dar ea are culori, sunete, parfumuri! Nu trebuie sa confundam simplitatea cu saracia. Viata simpla asa cum o inteleg initiatii este viata cea mai bogata, cea mai frumoasa, fiindca intreg Cerul ii sta la dispozitie. Diamantul este simplu, provine din carbon, dar este cea mai cautata piatra pretioasa. Atunci cum va puteti gandi ca simplitatea este saraca, plicticoasa si monotona?

Iluminari... Radu Gyr - Iisus din celula

2010-01-31T22:41:00.000-08:00

De ceva vreme si eu "ma intalnesc" tot mai des cu oameni dintr-o alta lume. Sunt oameni a caror cuvinte au asteptat multi ani, urechi sa le auda. Acum sunt tot mai multe... Martirii neamului nostru nu mai pot sa taca. Ei ne vorbesc de cat de mult l-au iubit pe Dumenezeu si cat de mult au indragit acesta frumoasa tara. Radu Gyr, Valeriu Gafencu - a carui carte "Sfantul inchisoarilor" a fost tiparita si in limba engleza - , Nicolae Steindhardt, Constantin Noica si multi altii ne cauta...Ei pot fi reperele noastre morale.

Lacul din muzeu

2010-01-25T00:42:00.001-08:00

Ieri am profitat din nou de frigul de afara si am dat fuga pana in Muzeul Satului in speranta ca vom fi din nou singuri. Si asa a si fost. A fost superb. Aerul curat, linistea, peisagistica si cantarile liturghice care se aud de la mica bisericuta de lemn te incarca de Dumnezeire. Desi nu sunt "profi" am atasat si niste poze cu lacul inghetat. Altele tot din aceasta zi mai sunt si la Monica pe blog.

Si totusi ei exista...Dan Puric despre... omul frumos

2010-01-17T22:29:00.000-08:00

De ceva vreme in fiecare duminica TVR 1 difuzeaza conferintele lui Dan Puric. Eu am auzit ceva mai de demult de acestea dar si de intiativele acestuia, din unicul ziar pe care inca il mai citesc si anume "Formula As". Ma bucura aceasta initiativa a celor din televiziunea nationala venita intr-un context continuu de contestare si denigrare ale acestuia de catre uratul care ne inconjoara viata de zi cu zi. Am vazut ieri sala Ateneului umpluta la refuz de catre acei romani frumosi pe care eu ii credeam disparuti. Ei sunt, exista si vor...Dan Puric este liantul lor...al nostru. Avem nevoie de ei, avem nevoie de cat mai multi. El este acum un "puric"...Dar este...Maine vor fi doi, apoi trei, apoi incetul cu incetul ne vom trezi cu totii cei ce astazi modesti cu lacrimi si credinta iubim cu adevarat aceasta frumoasa tara.

Si altfel de argumente...

2010-01-08T05:49:00.000-08:00

va redau mai jos un citat dintr-o carte interviu citita de curand:

"A: Dar noi suntem cei ce ne-am ales guvernantii !
D: Nu, in niciun caz. Ei ne-au fost impusi. De altfel cei ce guverneaza planeta sunt mereu aceiasi. Intr-adevar se schimba, ma refer ca fizic, nume, locatie dar ei sunt aceiasi de mii de ani. Se succed intre ei, se plimba de colo-colo, dar in esenta ma refer ca forma - gand - energie sunt aceiasi din totdeauna.
A: Te referi la diversele organizatii oculte, care se spune ca, conduc lumea?
D: Da, cu singurul amendament ca ei chiar o conduc. Totul: alegerile, democratia, libertatea, legile, drepturile sunt de fapt un simulacru, o farsa. Gindeste-te daca te pun sa alegi obligatoriu intre doi candidati la presedentie. Unul este violator si altul criminal. Nu ai alta optiune. Pe care il alegi?
A: Pe niciunul. Nu ma duc la vot.
D: Exact, si iese oricum unul din ei ! De ce? Pentm ca altii cred ca au argumente in favoarea unuia sau altuia!
A: Bine, dar si daca ma duc votez cu oricare, logica spune ca iese tot unul din cei doi.
D: Corect, dar ai optiunea sa boicotezi alegerile. Sa strigi in gura mare. Daca nimeni nu s-ar duce, daca ar fi prezenta zero, atunci nici unul nu ar mai putea fi. Este un prim pas.
A: Da, dar se vor duce oamenii lor, rude...
D: Argumente avem tot timpul. De altfel ni s-a prezentat viata ca fiind dependenta de logica. Intuitia si sufletul nu trebuie ascultate! Incearca ceva si abia apoi spune ca nu se poate!"

Baie la Caciulata

2009-12-29T02:15:00.000-08:00

Ieri am fost la Caciulata special sa fac o baie termala la bazinul din cadrul hotelului Cozia. Apa a fost superba, calda spre fierbinte, asa cum a fost lasata de mama natura. Personalul la fel cum il stiam de acum 4 ani cand am fost ultima data, este unul foarte amabil. La partea de aspect si intretinere a bazinului se pot face unele comentarii dar avand in vedera ca aceste aspecte sunt compensate de cele privind calitatea apei si amabilitatea personalului, nu am sa le fac. 75% din timpul petrecut in bazin am fost singuri - eu si Monica - astfel incat am putut inota in voie. Starea de bine resimtita dupa o astfel de baie este una specifica unor astfel de ape de o calitate curativa deosebita.

Mica noastra excursie a fost incheiata cu vizitarea Manastirii Cozia.

Bisericuta din Bezded

2009-12-26T07:51:00.000-08:00

Astazi a doua zi de Craciun am fost din nou prin Muzeul Satului Sibiu. De fapt acest lucru l-am incercat si ieri dar acesta a fost inchis exceptie facand Bisericuta de Lemn din Bezded. Cum insa am ajuns tarziu si slujba s-a terminat nu am mai putut intra. In schimb astazi am profitat de vremea superba cu soare si ne-am indreptat din nou catre incolo. Dupa o mica plimbare pe langa lacul inca inghetat, ne-am deplasat catre bisericuta. Acolo Anamaria fetita noastra a avut parte de o surpriza placuta. Dupa impartasanie si miruire, a primit o punga mare cu cadouri de la Mos Craciun. Surpriza a fost insa si pentru noi. Cadourile primite au fost daruite nominal de Mos cu o zi inainte, insa la apelul de ieri cand Mosul a strigat-o pe Anamaria, noi am lipsit. Insa cei de acolo au pastrat punga, iar astazi insasi parintele i-a daruit-o. Noi am ramas foarte placut impresionati. Nu ne asteptam...

Portocaliada de Kaufland

2009-12-21T23:53:00.000-08:00

De ceva vreme in magazinul Kaufland este isterie de cumparat portocale la galeata. Supermarket-ul iti pune la dispozitie una bucata galeata iar tu trebuie sa bagi in ea cat incape, aceasta avand un pret fix. Ceea ce insa nu au tinut cont cei de la Kaufland a fost cat poate sa bage un roman intr-o galeata in care ei si-au calculat ca poate intra maxim "x" kg. Desi grabiti in magazin, romanii au devenit brusc foarte calmi la aranjat portocale in galeata, bucata cu bucata, astfel incat sa fie extras tot aerul dintre acestea. Cand au ajuns la partea superioara, se incepe constructia unui con cu o inaltime cat mai mare. Am vazut conuri de inaltimi care au depasit cu mult manerul galetii. Ceea ce nu au prevazut romanasii nostri la acest fel de aranjare a fost faptul ca trebuie puse in cos iar mai apoi pe banda rulanta unde exista miscare. S-au creat diferite situatii, unele mai hilare decat altele, cu portocale prabusite in cos, prabusite pe banda, am vazut oameni care incercau sa-si duca in brate galeata astfel incat sa amortizeze cat mai mult socurile si sa reziste cu ele pana la caserie. Hilaritatea insa nu se termina doar cu aceste aspecte. Caseriile au fost dotate cu lazi de plastic astfel incat sa fie extrase surplusurile de portocale. Am vazut oameni "onorabili" certandu-se la caserie, jurandu-se ca ei si-au cantarit galeata astfel incat sa se incadreze, s-au facut probe publice de cantar cu unul special adus in fata pentru a stopa aceasta lacomie. Eu cred ca solutia pentru a putea fi evitata o asemenea situatie penibila ar fi fost... galetile cu capac.

Feerie pe zapada - muzeul satului

2009-12-21T00:01:00.000-08:00

Ieri dimineata am fost in muzeul satului Sibiu. Datorita faptului ca in noaptea precedenta a fost frig si vijelie cum de mult nu s-a mai vazut, in muzeu nu a fost picior de om. Am fost singuri pe aleile a 98 de ha. Zapada a fost groasa, lacul era inghetat iar atmosfera de vis a fost intregita de cantecele liturghice ce se auzeau de la micuta bisericuta din Bezded unde un preot si cativa "temerari" sau intalnit intru' savarsirea Sfintei Liturghi. In plimbare am fost insotiti de 2 dintre cainii din muzeu, unul dintre ei - ciobanescul carpatin schiop - fiind preferatul nostru.

Noptile albe de la ...revolutie

2009-12-17T06:55:00.000-08:00

Incerc in acest post sa rememorez cateva evenimente petrecute la frontiera Romaniei cu URSS din perioada revolutiei, in speta dupa 21 decembrie. Iliescu a cerut sprijin militar din partea URSS. Citez din memorie: "trebuie sa chemam pe rusi in ajutor, sa trimita trupe la Bucuresti si in alte orase pentru a elimina teroristii!!!"
Dupa uluiala creata de aceasta cerere a aparut si reactia generalului Guse: " armata romana nu va permite intrarea nici unui picior de militar rus in Romania. cine va chema soldati rusi va fi executat ca tradator!!!!" Atunci lui Iliescu i s-a inmuiat macaroana si a inceput sa o scalde ca de fiecare data fara sa mai incerce vreodata ceva in directia asta!!!
Pornind de la aceste evenimente politice, pe toata frontiera cu Uniunea Sovietica s-a primit ordin din partea comandamentului trupelor de graniceri sa fim pregatiti sa facem fata unei eventuale "invazii" sovietice si sa facem tot posibilul sa nu permitem intrarea acestora in tara. Am facut parte din trupele mobile de graniceri care am executat paza frontierei de stat a Romaniei din acea perioada. Misiunea noastra era de a superveghea miscarile de pe frontiera si de a anunta prin semnale luminoase "invazia" dupa care urma retragera pana la primele puncte de lupta care erau pichetele de graniceri. Pentru ca din motive organizatorice nu se mai punea problema rotatiei de personal in obiectivele de paza din frontiera, am stat aproximativa 4-5 zile si nopti afara in frig si zapada. Punctele ascunse de supraveghera erau dotate cu sube, bocancii ne erau acoperiti de paslari iar alcoolul era permis. Eram dotati cu pistol mitraliera, 150 de cartuse, 3 grenade ofensive, 3 defensive. Grenadele isi aveau locul in masca de gaze. Deasemenea aveam la noi si completul chimic necesar impotriva unui atac, binenteles chimic. Peste obisnuitul echipament militar eram acoperiti de un echipament alb de camuflaj. La pichetul de care apartineam toata lumea era pregatita... Aruncatore de grenade, "catzele", aruncatoare de flacari etc. faceau parte din dotarea de acolo. Au fost diferite evenimente mai mult decat ciudate care au avut loc in acele zile in zona de frontiera pe care nici acum dupa atata timp nu mi le explic. A fost pur si simplu "circulatie". In majoritatea timpului am stat ascunsi pentru a nu ne deconspira pozitia. La un moment dat insa am incercat sa-i prindem pe unii care o tot faceau cu dus -intors. Nu am reusit...Ce s-a intamplat acolo este mai greu si lung de povestit. Imi va trebui in primul rand disponibilitate, apoi timp, concentrare si cosmetizare prelunga de text astfel incat cele ce vor fi scrise sa nu para fictiune. Cu siguranta candva voi scrie...
Din fericire sovieticii nu au mai venit sa ne "ajute" revolutia iar noi am fost cu totii sanatosi.

Societatea poetilor disparuti

2009-12-16T02:02:00.000-08:00

Sapatamana aceasta am revazut filmul "Dead Poets Society". Este un film pe care l-am vazut prima data acum 19 ani intr-o camera de camin in Timisoara la recomandarea prietenului nostru din "alta lume", Ilir, cel "responsabil" cu indrumarea noastra in multitudinea de filme ce abundau in acea perioada post revolutionara. Este un film tulburator si veridic, este un film exceptional pe care ar trebui sa-l vada toti adolescentii, parintii si profesorii. Este un model bun de urmat si in invatamantul nostru unde relatia profesor elev se degradeaza continuu. Cand l-am vazut prima data am plans cu totii. La fel si acum. Este un film care nu se demodeaza niciodata. Este ca si vinul vechi...Dupa 20 de ani gustul este mai puternic emotia mai profunda. Este o capodopera plina de intelepciune. Cine nu crede in lacrimi sa-l incerce, de preferat singur... te goleste de lacrimi dar iti umple sufletul. Te patrunde adanc, te deschide, iar apoi finalul emotionant te prinde nepregatit. Robin Williams este fabulos in rolul sau de profesor . Alaturi de el in acest film il regasim - copil fiind - pe Ethan Hawke. Este un film despre tinerete, prietenie, imaginatie si poezie. Genul acesta de filme este in vremurile noastre ca si muzica clasica. Nu se mai produce. Robotii nu au lacrimi...Tuturor celor ce sunteti liberi vi-l dedic. Finalul filmului este al nostru...

Dupa 20 de ani...

2009-12-14T02:10:00.000-08:00

Dupa ce in anii trecuti am avut intalnirea de 10 ani de la terminarea facultatii si 20 de ani de la terminarea liceului, anul acesta am o alta aniversare. Se implinesc 20 de ani de la terminarea armatei (stagiul militar obligatoriu de 1,4 ani). Din pacate si spre deosebire de celelalte doua, acest eveniment nu va fi sarbatorit in nici un fel, deoarece nimeni din cei de atunci nu mai stie de nimeni. Din tot ce a fost atunci au ramas putine poze si multe amintiri. Una dintre ele, cea de mai sus este de acum 20 de ani - aveam 19 ani - din vara anului 1989 si a fost facuta intr-un pichet de graniceri situat la 100 metri de frontiera cu Uniunea Sovietica. Poza este oarecum ilegal facuta in acele vremuri deoarece fotografierea de orice fel in astfel de unitati militare era cu desavarsire interzisa. Cainele din poza este sau mai bine zis a fost un caine special instruit pentru activitati de paza din frontiera si se numea Apus. Si pentru ca amintirile despre acele vremuri sa-mi tot revina in aceasta perioada, "intamplator" am pus mana pe o carte - "Rusoaica" de Gib I. Mihaescu - in care este vorba de trairile unor tineri militari graniceri romani undeva la frontiera cu Uniunea Sovietica.
M-am tot uitat la poza...Doamne ce tineri eram...

Alma Ata - un oras plin de...natura

2009-12-11T03:49:00.000-08:00

De ceva timp am descoperit un filmulet cu orasul capitala a Kazahstanului, Alma -Ata. Ce ma uimeste in acest filmulet este culoarea verde care este una predomonanta in acest fascinant oras. Multi dintre specialistii arhitecti si legiuitorii nostrii in domeniul imobiliar ar trebui intai trecuti prin acest oras si mai apoi pusi in fata plansetelor

Dor de Kempes...

2009-12-04T02:35:00.000-08:00

Au trecut ceva ani de cand in trupa Cargo nu mai este Kempes. Mi-am adus aminte de el din cauza alegerilor... A ales sa emigreze in Australia pentru o viata mai buna ca zidar si zugrav...Ma intreb oare ce-o mai fi facand adevaratul Kempes, Mario Kempes - cel de la care i se trage porecla - , celebrul fotbalist argentinian erou national dupa finala campionatului mondial din 1978 de la Buenos Aires ? Sper ca nu lucreza tot in constructii...

Vulpe Vanator

2009-12-02T23:18:00.000-08:00

Zilele trecute - intru aducere aminte - am cautat pe net filmul Vulpe Vanator realizat in 1993 de catre regizorul roman Stere Gulea. Motivul pentru care am facut acest lucru a fost distributia. Alaturi de Oana Pelea, Dorel Visan, Dan Condurache am fost si subsemnatul... dar in calitate de figurant :). Filmarile au fost realizate in 1991-1992 in Timisoara. Rolul meu a fost "conceput" in 3 ipostaze. In prima, am facut parte din garzile patriotice care supravegheau podul din Piata Maria de pe langa casa parohiala a lui Tokes, in cea de-a doua faceam parte din grupul de suporteri romani care isi manifestau bucuria de la sfarsitul meciului de fotbal Romania - Danemarca 3-1 desfasurat in 1989 si care a dus la calificarea dupa 20 de ani la un mondial. Aceasta manifestatie - in viziunea lui Stere Gulea - ar fi degenerat intr-una anticomunista prevestind cele ce aveau sa se intample. In cea dea treia am avut rol de "depunator de flori" pe locurile din Piata Operei unde cazuzera eroii revolutiei si erau lumanari aprinse.
Surpriza cea mare pe care am avut-o in aceasta cautare a fost descoperirea faptului ca acest scenariu a fost scris de nimeni alta decat detinatoarea Premiului Nobel pentru literatura in 2009, Herta Muller. Facand vaste incursiuni in memorie mi-o si amintesc, ea fiind prezenta la filmari.

Radu Tudoran redivivus...

2009-12-01T23:18:00.000-08:00

De ceva vreme atat B1 TV cat si TVR Cultural au tot dat pe post serialul "Toate Panzele Sus" realizat dupa cartea cu acelasi nume al scriitorului roman Radu Tudoran. Intotdeuna transmisia serialului am gasit-o prin butonare si intotdeauna - desi l-am vazut de zeci de ori + citit cartea - m-am oprit sa-l revad cu placere, desi pe multe alte posturi erau o multitudine de filme artistice hollywood-iene , telenovele latine, alte seriale, show-uri tv etc.
Din cartile lui Radu Tudoran se mai pot face si alte filme. In acest moment se incearca realizarea filmului "Povestea unui secol" dupa cartea "Fiul risipitor". Distributia filmului se vrea a fi una deosebita. Actrita Vanessa Redgrave o interpreteaza pe Eva la batranete, iar actrita Amy Hayes - pe Eva, in tinerete. Din distributia filmului mai fac parte Tom Riley, Patrick Bergin sau Emily Hamilton, dar si actori romani ca Maia Morgenstern, Claudiu Bleont sau Coca Bloos.
Din pacate Judecatorii Tribunalului Bucuresti au decis suspendarea activitatilor privind realizarea filmului la cererea mostenitorilor scriitorului Radu Tudoran care sustin ca scenaristul filmului "Povestea unui secol" nu a inteles opera lui Radu Tudoran. Sunt niste dispunte in care realizatorii spun ca filmul nu este o ecranizare a cartii si ca scenariul final are doar cateva elemente inspirate din roman etc. Mostenitorii in schimb sunt intrigati de viziunea scenaristului care -spun eu - a fost adaptata vremurilor in care traim, vulgarizand spiritul cartii. Cam cum se pune problema va dau cu citat mai in jos:
"Mostenitoarele lui Radu Tudoran sustin ca, in cartea acestuia, Eva este simbolul feminitatii pline de farmec, nepreocupata de relatii si ambitii sociale, care se indragosteste de un barbat misterios - "El". "El" ar reprezenta simbolul masculinitatii in cautare de teritorii noi, inclusiv afective, dar incapabil sa se despinda de magnetul iubirii constante a "Evei".
Potrivit cererii de chemare in judecata, scriitorul a lasat libera imaginatia cititorului cu privire la viitorul sufletului cuplului, dar simpatia sa pentru ambele persoanje si epica romanului duc la concluzia ca acest cuplu este de nedespartit.
Reclamantele mai sustin ca scenariul contrazice flagrant opera chiar din debut, cand "Eva", refugiata in SUA, este prezentata ca o octogenara imburghezita, fosta demimondena de duzina (femeie de moravuri usoare ), cu nasteri ratate si cu relatii in cercurile inalte ale societatii.
"El" ajunge un spion deplorabil, care dispare si reapare in jocul unor interese neclare. Aceste adaugiri in timp ar schimba esential caracterul si modul de manifestare al celor doua personaje.
Mostenitoarele autorului au mai aratat ca au citit scenariul propus si au ajuns la concluzia unanima ca scenaristul nu a inteles opera lui Radu Tudoran si a modificat trairile persoanjelor, deformand substantial conceptia, gandurile si sensibilitatea marelui romancier, se arata in sentinta Tribunalului Bucuresti."
Potentialul pe care-l poate oferi filmului Radu Tudoran este unul imens. Ecranizari de succes se mai pot face si dupa cartile adolescentei multora dintre noi: "Iesire la mare", "Victoria neinaripata"(ptr. sibieni acesta este numele statuii de la unitatea militara de pe Argesului colt cu Bd. Victoriei), "Casa domnului Alcibiade" etc. Din pacate n-ai cu cine...Oricum ar fi, Radu Tudoran mai are cel putin 2 fani :). Eu si Monica. Inspirati dupa titlurile cartilor sale dar si cu simbolistica bine definita, ne-am denumit blog-urile dupa acestea: "iesire la mare" si "victoria neinaripata"

La multi ani Romania !!!

2009-11-30T23:46:00.000-08:00

Lacrimi, emotii si...Imnul Romaniei cantat la Toulouse in Franta. Interesante sunt si comentarile de pe youtube ale acestui filmulet.

Big Fish

2009-11-26T00:24:00.000-08:00

De ceva vreme port pe forumul suporterilor echipei de baschet csu sibiu o discutie pe teme politice. Tonul este oarecum unul normal, avand in vedere tematica ei si tiparele modale ale acestui gen de dialog preluate de pe posturile tv. Dezamagirea pe care insa o am, e de la de la parteneri si se rezuma nu la optiunile lor politice, ci la ideile preluate de pe posturile de televiziune consacrate in domeniu si expuse uneori cu vehementa ca fiind propriile lor pareri. Am intrat in acest joc al expozeului de idei in speranta de a fi uimit de fantezia si imaginatia politica a celor tineri, de viziunea lor "futurista" asupra Romaniei pe care si-o doresc . Din pacate nimic uimitor, fantezist, exuberant... Totul acolo este fad, searbad, anost, agumentele sunt sintagme formate din bucati de petece preluate din talk show-urile media, devenite deja despotice pentru acestia. Au ajuns sa fie covarsiti de influenta acestora crezand ca expun din propria lor viziune...Insistenta dezbaterilor politice platite de pe televiziuni, cat si cele din presa, parca i-a himnotizat. Le-a distrus libertatea vointei, cat si constiinta dependentei lor de cel care-i tiranizeaza...
Am pus in acest post trailer-ul de la filmul Big Fish. Este un film despre povestea vietii din tinerete - plina de o reala imaginatie si fantezie - spusa de un tata, fiului sa. Acesta insa nu nu crede nimic considerand totul lipsit de sens...

Peisagistica de bloc...

2009-11-24T23:22:00.000-08:00

Din fericire nu intotdeauna este cumplit statul la bloc. Cum cartierul a fost construit de comunisti in mijlocul unei paduri, langa un lac - suntem vecini cu o cabana - avem parte pe langa aerul curat si de peisaje. Din pacate cel din poza - luat din ferestra apartamentului - acum este putin cam sumbru. In zilele senine din spatele copacilor se vad crestele inzapezite ale Fagarasilor. Inconvenientul este la sfarsitul saptamanii cand "nefericitii" dintre betoanele orasului vin la gratare in zona peluzei verzi din fata copacilor.

Ruleta ruseasca ...

2009-11-20T04:43:00.000-08:00

Stiti cum mi-ar place ca cei trei candidati - neinteresanti pentru mine si multi altii, dar cu sanse reale pentru functia de presedinte al Romaniei - sa fie departajati? Ca-n filmul de mai sus...sa se aleaga singuri, dar cu conditia sa nu fim noi vietcongii :)
In alta ordine de idei celor care nu l-ati vazut, va recomand filmul de mai sus "The deer hunter" realizat in 1978 de Michael Cimino.

Da bateti-va cuiele-n cap, prostia nu doare...

2009-11-17T23:57:00.000-08:00

Nu pot sa inteleg cum pot fi oamenii atat de ignoranti astfel incat sa nu-si ridice anumite probleme. De fapt cred ca stiu. Justificarea cea clasica a pescarilor este valabila si in acest caz. "S-a demonstrat stiintific ca pestii nu au durere la intepaturile acelor..." Extrapoland acesta logica putem spune ca nici mistretii nu au durere la gloante, pomii la cuie...

Copii nu "spun lucruri trasnite" ei spun "Tatal Nostru"...

2009-11-15T23:00:00.000-08:00

La biserica din cartierul nostru, duminica de duminica este plin de copii veniti la Liturghie pentru a primi Sfanta Impartasanie. Este emotionant pentru cine are astfel de emotii, momentul de dinaintea impartasaniei, cand parintele ii aduna in jurul lui pe toti copii din biserica si impreuna spun "Tatal Nostru".

"Nu trage, dom' Semaca, sunt eu, Lascarica!",

2009-11-10T05:26:00.000-08:00

Dumnezeu sa-l ierte!!!

muzeul satului sibiu - partea 3

2009-11-08T23:42:00.000-08:00

Pentru ca a fost o vreme superba am fost ieri de Sfintii Mihail si Gavril in Muzeul Satului Sibiu, in Biserica din Bezded, la Sfanta Liturgie. La terminarea acesteia am plecat pe superbele alei ale muzeului la o mica plimbare cu scopul de a ne umple de soare, liniste si aer curat. Dar nu a fost sa fie asa... Datorita faptului ca digul a fost distrus de "traficul greu" ce se desfasura pe el, acesta s-a mutat pe la podul de lemn dinspre Gradina Zoologica. Concret: un domn cu o doamna faceau turism in muzeu cu masina. Ajungeau la un obiectiv, coborau, il vizitau si mergeau mai departe. Ghinionul nostru si pana la urma cred ca si al lor a fost ca veneau tot in spatele nostru. Ne depasau, coborau din masina, vizitau obiectivul, ii depasam, dupa care ciclul se repeta. La un moment dat Monica sotia mea - "monument" de calm - nu a mai suportat si a hotarat sa nu se mai fereasca din calea masinii. Pentru ca eu eram "sub juramantul" de a ignora si a nu mai lua atitudine in fata la astfel de specimene nu m-am implicat pana in acel moment. Din acel moment, lucrurile insa s-au schimbat. M-am dus la individul cu individa care aveau lipit de parbrizul masinii un permis de libera trecere din partea consiliului local sa-i intreb daca ei nu pot sa fie ca toti celalti oameni care se plimba pe jos si ca ma deranjeaza. Geamul Opelului alb a coborat iar de acolo un om cu zambetul pe buze mi-a spus ca se afla in interes de serviciu...Figura aceea am mai vazut-o prin jurul Bisericii Evanghelice Sibiu. Este domnul acela in varsta, inalt, slab, cu cioc ca de tzap si ceva preot pe la evanghelici. Cred ca mesajul a fost inteles, pentru ca din acel moment au plecat fara sa mai opreasca. Fiind un simpatizant a lui Iohannis nu pot fi acuzat de pede-lism pro Bucur pentru ca ma tot iau de astia de la muzeu. Dar daca de asta a fost dat jos de sasi ca sa se poata plimba fritz si cu nevasta-sa cu masina atunci ceva nu este in regula.
In final fac o noua previziune in ceea ce priveste Muzeul Satului. Viitorul obiectiv care va intra in restaurare datorita "uzurii dobandite odata cu trecerea timpului" va fi podul de lemn dinspre intrare de pe Aleea Elevilor din Gradina Zoologica

Supravietuitorii din Anzi si "muribunzii" de la CSU

2009-11-02T03:23:00.000-08:00

Sambata am avut doua vizionari puternic contrastante. Una live si una la tv.
Prima pe viu a fost cea in care m-am dus impreuna cu Monica si Anamaria la meciul de baschet jucat de CSU Sibiu si Muresul Tg Mures. Am fost atat de dezamagit de atitudinea jucatorilor nostri, de indolenta si nesimtirea unora in teren de incapacitatea conducatorilor de pe banca si din tribuna si inca de multe altele...
Cea de doua a fost seara la televizor. Acasa am avut pofta sa vizionez un film. Am butonat si tot butonat dar nu am gasit nimic. Pana la urma ne-am oprit pe National Geographic. Acolo am revazut un impresionant documentar despre incredibilul curaj al unor sportivi ce veneau sa contrasteze puternic dpdv al atitudinii cu sportivii vazuti de mine putin mai devreme. "Supravieţuitorii din Anzi". este povestea celei mai mari lectii de supravietuire cunoscute, din istoria omenirii. Avionul in care se afla nationala universitara de rugby a statului Uruguay se prabuseste iarna, undeva la peste 4000 m in Anzi ( muntii cu cea mai mare suprafata din lume). dupa 21 de zile de cautari in care avionul nu a fost gasit, acestea inceteaza, nemaiexistand dpdv al autoritatilor nici o sansa sa mai existe supravietuitori in muntii inzapeziti.
...si totusi dupa 72 de zile ,16 din cei 45 de pasageri mai sunt in viata. Am atasat 2 filmulete din finalul filmului artistic cu Ethan Hawke dedicat celor 29 de oameni care au murit si celor 16 care au supravietuit.

tot despre muzeul satului...- partea 2

2009-11-01T23:57:00.000-08:00

Intr-un articol scris pe blog nu cu mult timp in urma ma plangeam de anumite aspecte neplacute din cadrul muzeului satului Sibiu. Circulatia masinilor, numarul mare de caini, jky jet pe lac, sunt unele dintre acestea. Incetul cu incetul apar si consecintele...
Entuziasmul noii conduceri de a realiza cat mai multe in cat mai putin timp a transformat muzeul intr-un santier. Tot ce s-a realizat pana acum a fost facut in decursul anilor, discret, incet si cu calm fara a crea un deranj turistic vizibil. Acum datorita traficului greu din muzeu s-a reusit performanta de a deteriora vizibil si periculos digul. E cam ca-n Mesterul Manole, dar cu mere si cu pere. Construiesti 4 case si distrugi digul. Ce iei pe mere dai pe pere...

Parintele Teofil Paraian - DUMNEZEU sa-l odihneasca-n pace

2009-10-29T04:31:00.000-07:00

Parintele Arhimandrit Teofil Paraian, duhovnicul Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus, a trecut la cele vesnice in aceasta dimineata, joi 29 octombrie 2009 la Spitalul Militar din Cluj-Napoca. Personal l-am intalnit prima data intr-o dimineata geroasa a Craciunului de acum zece ani in chilia sa de la Manastirea Sambata. Pot spune cu mana pe inima ca era un om a lui Dumnezeu. Era un duhovnic cu har. Unul dintre marii duhovnici ai neamului nostru. DUMNEZEU SA-L IERTE!!!

raspunsul lui Lucifer la scrisoarea calugarului franciscan

2009-10-26T01:40:00.000-07:00

ca tot se apropie halloween-ul...o poveste interesanta ce apare descrisa in multe documente ale vremurilor trecute. Unele dintre aceste "nepretuite" se afla in colectia politicianului Codrin Stefanescu.

A fost linistitor...

2009-10-05T05:46:00.000-07:00

Ptr. ca pe vremea aceea nu aveam blog, nu m-am "laudat" cum mi-am petrecut revelionul 2008-2009. Si ptr. ca am cu ce ma "lauda" am sa o si fac. Mi-am amintit de acel sfarsit de an intamplator, citind un articol despre Angela Gheorghiu. Am stat acasa :). TVR Cultural a transmis concert omagial Luciano Pavarotti. Acesta a avut loc in spatiu deschis in fantasticul antic oras iordanian - minune a lumii - Petra. In acest concert romanca noastra Angela Gheorgiu a facut un fabulos duet cu Sting. Au mai cantat in acest concert nume celebre precum: Jose Carreras, Placido Domingo, Cynthia Lawrence, Zucchero, Andrea Bocelli, Laura Pausini, Sherrill Milnes etc. A fost un revelion linistitor...

Nepomuk

2009-09-30T03:26:00.000-07:00

Urmarind - zilele trecute - un filmulet pe Youtube despre Sibiu nu am putut sa nu remarc undeva in fundal (min 1.20) impresionanta statuie a lui Nepomuk aflata atunci in Piata Mare. Tot despre acest sfant am reauzit zilele trecute in "Destinatii la cheie" una dintre putinele emisiuni la care ma mai uit la televizor. Pe Wikipedia am gasit urmatoarele:
"Se spune că Johannes von Nepomuk a fost schingiut şi omorât fiind aruncat în Vltava de pe "Podul Carol", deoarece a respectat sacramentul (taina) împărtăşaniei şi nu a vrut să-i divulge regelui Wenzel păcatele spovedite lui, de soţia regelui.
În anul 1721 a fost canonizat, declarat sfânt, de Papa Benedict al XIII-lea (1724-1730)
Johannes von Nepomuk este patronul protector al: Boemiei al preoţilor, corăbierilor, plutaşilor şi morarilor al podurilor, al celor care păstrează o taină. Cea mai importantă statuie a lui se află lângă „Podul Carol” din Praga. Alte locuri în Europa unde se află statui ale „Sfântului Ioan Nepomuk” sunt:
Arad, Oradea, Suceava, Timişoara, Sibiu - in curtea bisericii romano-catolice din Piaţa Mare.
O statuie la marginea drumului, în apropiere de biserica catolică, care atesta originea coloniştilor germani din Boemia, a fost distrusă prin construirea şoselei prin Băiţa, Bihor în timpul deschiderii lucrărilor la minele de uraniu prin anii 1960."
Ma gandeam la pitorescul turistic ce l-ar da aceasta statuie daca ea ar reveni acolo unde i-a fost locul. Dupa cum unii inca isi mai amintesc, acest lucru s-a mai incercat cu ceva vreme in urma, dar reprezentantii PRM si PSD din consiliul local Sibiu din aceea vreme, plini de mandria valahului in opinci, s-au opus cu o vehementa iesita din comun. In acest moment singura posibilitate ca ea sa devina ciresa de pe tortul turistic al Sibiului este ca initiativa sa vina din partea societatii civile romanesti. Ptr. curiosi ea se afla in Piata Mica in curtea cladirii nou restaurate( cea cu Doris) cu intrare pe partea perpendiculara pe biserica romano- catolica (foto).

Suretit-ul in Tokaj

2009-09-25T02:13:00.000-07:00

Vazand la cat de frumosi s-au facut strugurii in acest an, mi-am amintit de o frumoasa aventura avuta la varsta de 21 de ani pe timpul studentiei. In vacanta scolara dintre anii studentesti 1 si 2 cam prin 1991 impreuna cu prietenul meu B. -sponsorizati de cec-ul mamei daruit mie ptr. zile negre - am plecat cu pasapoartele noi sa "cucerim" Ungaria. Din Timisoara am luat celebrul personal muncitoresc catre Arad, dupa care ne-am deplasat catre Nadlac. Pe acolo am trecut la pas frontiera, deplasandu-ne catre primul oras maghiar intalnit si anume Mako, celebru la aceea vreme prin fabrica de pume unguresti. De acolo cu trenul prin Szentes si Szolnok am ajuns in Budapesta. Prin fiecare dintre cele trei orase am facut turism cheltuind consistent. Acest fapt ne-a redus considerabil bugetul. Realizand situatia in care se afla cec-ul dar si faptul ca mai devreme sau mai tarziu va trebui sa dau socotela, am luat hotararea de comun acord cu B., sa cautam de munca. Din vorba-n vorba am aflat de oraselul Tokaj si de necesarul mare de personal cautat spre a fi angajat in perioada culesului de struguri(suretit). Avand in vedere ca distanta dintre Budapesta si Tokaj era una destul de mare iar bugetul devenise zero, am hotarat sa ne deplasam cu trenul ascunsi prin toalete. Pana la urma nu a fost asa de complicat si cu putin noroc ne-a fost mult mai usor. Ultimele 2 vagoane ale trenului erau rezervate pana la Miskolc ptr. un mare grup de adolescente - de la o scoala de fete - ce se deplasau catre acel oras intr-o tabara culturala. Ptr. ca pe vremea aceea eram tineri, frumosi, curati si in trening-uri addidas cum inca nu aparusera in Ungaria, am facut impresie foarte buna. Imediat am fost adoptati, protejati si sponsorizati de grup impreuna cu profesori cu tot, astfel incat controlul de pe tren a fost o simpla formalitate. In orasul Tokaj am ajuns cu doua zile inainte de inceperea sarbatorii suretit-uli. Aceasta sarbatoare marca inceputul culesului de struguri. Fiind un orasel mic destul de departe de granita, strainii, in acele vremuri, erau o raritate. Datorita acestui fapt am fost remarcati rapid de comunitate, facandu-ne veacul la "proba" calitatii vinului prin celebrele lor pivnite . Devenind mici personalitati am fost invitati sa participam activ la cunoscuta sarbatoare a orasului. Vin, mancare, distractie, muzica si voie buna. Din pacate tot ce-i frumos se termina repede... Fiind incantati de toate cele cate s-au intamplat la acest festival am fost solicitati cu entuziasm sa paticipam si la munca de cules, de catre localnici. A fost cum nu se poate mai bine, ei necunoscand adevaratul motiv pentru care noi ne aflam acolo. Astfel am petrecut o perioada de cateava luni ale acelei frumoase toamne ale anului 1991. S-a muncit de dimineata pana seara, s-a cantat, s-a flirtat, mesele aveau loc in camp, erau la munca oameni din orasel, copii lor veniti acasa in vacanta, adolescentii de la liceul orasului, tinerii din scoli dar si batranii zonei, se muncea cu spor si de placere. Serile erau deasemenea foarte active in perioada de cules. Toata comunitatea era implicata. De la profesori, invatatori si pana la oameni simpli. A fost singura perioada a vietii cand pot sa spun ca am muncit pentru altcineva cu mare placere. A fost ca o aventura din vise, insa una reala, a carei amintire imi determina si acum emotii de tipul bucuriei cu lacrimi.

Golful Francez + Sighisoara

2009-09-16T07:01:00.000-07:00

Anul acesta la fel ca ultimii 6, concediul a inceput cu o mica plimbare prin cetatea Sighisoara(foto) , in timpul festivalului medieval ce se desfasoara pe perioada weekend-ului din ultima saptamana a lunii iulie. Apoi conform traditiei personale de 10 ani, implementata in cadrul familiei pe perioada celor 6 ani de existenta, in prima sambata a lunii august am plecat la mare destinatia Costinesti - Golful Francez (foto). Implementarea acestui sistem este rezultatul a inca vreo 10 ani de experimente. Concret: luna august este este una fara ploi mari pe litoralul romanesc si deloc la Costinesti. Ziua de sambata cu plecare la 8.30 dimineata din Sibiu vine cu un drum liber pe Valea Oltului deoarecea sambata si duminica tir-urile nu circula. Acelasi drum liber intre Valcea si Pitesti, apoi super centura de la Pitesti si cele doua autostrazi legate intre ele de enervanta centura a Bucurestiului. Pe aceasta in zilele obisnuite este imposibil de trecut ptr. ca te intersectezi cu cele 4 iesiri cu prioritate din capitala a caror coloane nu se termina niciodata. De aceasta data a fost lejer. Autostrada Soarelui a fost goala deoarece toti bucurestenii erau plecati de vineri seara sau de sambata dimineata pe litoral. In aceste conditii am crezut ca am sa pot sa probez la blana masina cea noua un Hyundai i30. Din pacate Monica nu m-a lasat mai mult de 160 si asta doar o singura data cu observatiile de rigoare. In rest lejer 120-140. Pe la ora 14.00 cand am ajuns in Constanta orasul era gol datorita caniculei. Toata lumea era la plaja asa ca tranzitarea orasului s-a facut rapid. Revin la alegerea lunii august. Anul acesta datorita crizei am stat doar 15 zile. Am prins vreme frumoasa in toate cele 15 zile. Anul trecut am stat 16, procentajul fiind de asemena 100%. acum 2 ani, 19 zile cu 1 singura de ploaie spre seara. In aceste conditii binenteles ca am venit acasa negru ca tziganu'. Ce am facut la mare in aceasta perioada... Am parcat masina pe care nu am mai miscat-o pana la plecare. In rest am lenevit in acelasi program deja consacrat. Plecarea undeva in jurul orei 8.30 dimineata, parcurs pe jos intentionat ptr. miscare si aerosoli drum cu familia de aproximativa 4 km pana la minunea inca nedescoperita de tzarani si anume Golful Francez . Acolo ne-am intalnit cu aceasi oameni cu care eu ma intalnesc de peste 15 ani. doamna S. a carei voce apare in reclama de la Biborteni, doamna M. din fosta reclama de la Activia venita cu cu fetita rusoaica moscovita Nastia, doamna I., domnul P. "seful plajei", familia C. cu cei doi copii, fetitele aradence Karina, Leti, Bibi, Ilinca, si parintii acestora, familia din Brasov cu baietelui Tudor, famila din Galati cu baiatul Silviu, renumitul "Toni Grecu", domnul singuratic N., doamna D., domnul de la manastire si inca cu cativa doritori de liniste cu care ne salutam de ani buni fara insa a le cunoaste numele. Avand in vedere "constructia" inchisa a golfului, Anamaria fetita mea nu avea unde sa plece si in consecinta am stat fara stresuri. Deasemenea avand in vederea ca in acel loc eram maximum 50 persoane care in mjoritate ne cunostem, nu mi-am mai facut nici o grija. Am facut plaja in liniste, am inotat cat am vrut si pana unde am vrut fara sa ma fluiere brunetii salvmari din Tuzla, sa ma stropeasca cocalarii de Ploiesti, sa miros urina etc. Nu a venit sa-mi vanda nimeni piatra ponce, namol, porumb, sa-mi ghiceasca-n palma sau in carti, nu mi-a calcat nimeni pe patura, fara muzica, atv-uri, banane, sky -jet-uri si alte galagi. Nisipul de pe aceasta plaja este unul dintre cele mai bune de pe litoralu romanesc. Nisip adanc, fin si fara scoici sfaramate asa ca pericolul de a te intepa sau zgaria a fost zero. Apa in general curata si limpede cu nisip fin si adancime uniform crescatoare. Zona este si una vizitata constant de catre delfini veniti pana aproape la 4-5 metri de mal. Chiar si anul acesta unul dintre cei aflati in apa a avut surpriza sa se trezeasca cu o cocoasa imensa de delfin trecand pe langa el in zambetele celor de pe plaja. Personal am avut si eu impreuna cu fiica mea o astfel de experienta anul trecut. Despre Anamaria fetitza mea: a venit acasa neagra taciune. Contrar teoriilor anti stat la soare ne-am luat la fel ca si in alti ani crema cu factor de protectie minim. Am dat-o primele 3 zile dupa care liber la soare de la 9 pana la 15. La fel si eu dar fara crema. Monica sotia mea a combinat aceeasi crema cu statul sub umbrela. Pielea ei din lipsa de stat la soare de-a lungul anilor munciti fara concediu s-a albit rau de tot. De vreo 6 ani insa am inceput lupta de schimbare a culorii tenului ei. Suntem pe drumul cel bun, metamorfoza are loc treptat si anticipez ca incepand de la anul va avea si ea liber la "radiatii". Pe la ora 15.00 era ora de ridicat ancora si deplasat la la masa si la locatie. Despre statiunea Costinesti nu am sa va povestesc ptr. ca este una cunoscuta si foarte putin placuta. In rest, seara la o muzica rock cu bere in White Horse, cu prietenii din Brasov sau cu cei de la baschet din galerie de la csu (utu craciun, adila ipas, mihaela).

Jilava 1961 si fabrica Staruinta din Vitan (1965-1968)

2009-09-08T23:31:00.000-07:00

"Printre tigani. Rasismul este o dementa, dar - cum sa spun?- nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu insusirile ei este o nerozie. Sunt mai ales certareti, rostul vietii lor e galceava, harta; galagiosi; fara de larma si taraboi se asfixiaza si pier; pangaritori, au un dar neintrecut de a terfeli totul; mincinosi, mintim cu totii, dar idealizam realul, la ei e altfel, ca la antimaterie. Si gasesc de cuviinta sa-si intareasca minciunile cu juraminte grele: sa-mi sara ochii, sa-mi moara mama, sa fiu nebun. Daca ar fi sa-i iau in serios, ar trebui sa se inalte maldare de ochi, ca cele atribuite lui Ante Pavelic de Malparte in "Kaputt"; sa se perinde in fata fabricii nesfarsite convoaie de dricuri, intrerupand orice trafic; sa fie balamucurile pline pana la refuz. Si nu le poti intra in voie. oricat de frumos le vorbesti: orice umilinta, orice fatarnicie: deopotriva inutile. Lenesi, urasc pe cine le cere un efort, o lene indaratnica, violenta ca instinctul de conservare. Si nu pot bea in carciumi, numai afara pe strada, cu sticlele insirate alaturi si puradeii roata; o maidanofilie, un exhibitionism, o nostalgie a balciului; si un jind al ocarii, tipetelor, poalelor date peste cap. Spurcaciunea. Dracul sordid, dracul poltron, dracul topaitor. carora Cosbuc le-a gasit nume atat de potrivite si care-n infern isi fac din cur o goarna."

inceputul sfarsitului...muzeul satului sibiu

2009-09-03T00:56:00.000-07:00

Dupa cum am anticipat inca de acum 3 luni, muzeul satului sibiu incepe, incetul cu incetul, odata cu schimbare lui corneliu bucur sa-si schimbe fata. dar nu intr-una si mai frumoasa decat cea existenta ci intr-una hidoasa. concret:
ieri 02/09/2009 in jurul orei 18.30 a fost descarcat pe lacul din incita muzeului primul sky jet. cum proprietarul nu a mai avut rabdare, imediat dupa aceasta operatiune au si inceput demonstratiile de "vitrtuozitate" ale acestuia sub privirile socate ale turistilor din tara si strainatate dar si ale sibienilor (foto).
intrigat de acest fapt, la plecare am avut o discutie cu 2 persoane care fac parte din personalul muzeului, dar nu din cel de decizie. una dintre ele, citez din memorie:"daca ar fi fost domnul Bucur acest lucru nu s-ar fi intamplat", iar cealalta nu s-a putut exprima asupra problemei deoarece nu cunostea termenii contractuali dintre muzeul astra si concesionarul lacului.
un alt aspect deloc de neglijat este abundenta mare de masini ce "zburda" nesingherite pe pietonalurile muzeului. una este a directorului adjunct, alta este concesionarului lacului, o alta a firmei de paza, a firmei de aprovizionare, de la astra film, o dacie , un jeep un moped, tractoare, escavatoare si inca multe altele, toate in orele de vizitare. din pacate toate acestea erau ca si inexistente in perioada Bucur. fac totusi o mica mentiune: si domnul Bucur in ultima perioada folosea masina dar din cu totul alte considerente si cu respect ptr. cei aflati pe alei.
un ultim aspect: cainii comunitari. in acest moment sunt peste 20 de caini aparuti de nicaieri -acum 3 luni erau doar cei trei a caror custi de aflau in spatele chioscului de la lac si care erau in permanenta legati - care fac "turism" printre case impreuna cu oamenii. sa nu-i uit si pe cei inca vreo 10 dragalasi mititei de puiuti, tinere sperante. doua dintre haite isi fac veacul in zona situata in jurul morilor. unul dintre angajatii muzeului cu care am avut o discutie si pe aceasta tema mi-a spus ca "sunt adusi" caini noi de la o zi la alta si nimeni nu stie cine face acest lucru.
"ce-si face omul cu mana lui se numeste lucru manual". din pacate nu a fost la mijloc o conspiratie francmasona ci acesta situatie este "rodul" nostru al sibienilor. consiliul judetean, carabulea, tribuna, "defunctul" sibiu standard au improscat in bucur cu noroi luat din propria lor mocirla. sunteti invitatii mei in muzeu...pe cand un gratar?

Ademar Barros - Visul

2009-09-02T22:44:00.000-07:00

Am avut un vis in noaptea de Craciun.Mergeam pe o plaja, iar Domnul pasea alaturi de mine. Pasii se imprimau pe nisip, lasind o urma dubla: una a mea, cealalta a Lui. Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri reprezenta o zi din viata mea. M-am oprit ca sa privesc in urma si am vazut toti pasii care se pierdeau in departare, dar am observat ca in anumite locuri, in loc de doua urme, nu mai era decit una singura. Ce surpriza! Locurile in care nu se vedea decit o singura urma, corespundeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele: zile de neliniste si de rea vointa, zile de egoism sau proasta dispozitie, zile de incercari si de indoiala, zile de nesuportat... zile in care si eu fusesem de nesuportat. Si atunci intorcandu-ma spre Domnul, am indraznit sa-i reprosez:"Totusi, ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele! De ce nu ti-ai tinut promisiunea? De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata, in zilele cind aveam cea mai mare nevoie de Tine?"Iar Domnul mi-a raspuns:"Dragul meu, zilele in care n-ai vazut decit o singura urma de pasi pe nisip sunt zilele in care te-am purtat pe brate..."